Mihai Eminescu Odă (în metru antic) Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii. Când deodată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea morţii Ne'ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re'nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă! La steaua La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre, Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e. Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă. O, mamă... O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu... Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu; De-a pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

George Bacovia Liceu Liceu, - cimitir Al tinereţii mele - Pedanţi profesori Şi examene grele... Şi azi mă-nfiori Liceu, - cimitir Al tinereţii mele! Liceu, - cimitir Cu lungi coridoare - Azi nu mai sunt eu Şi mintea mă doare... Nimic nu mai vreu - Liceu, - cimitir Cu lungi coridoare... Liceu, - cimitir Al tinereţii mele - În lume m-ai dat În vâltorile grele, Atât de blazat... Liceu, - cimitir Al tinereţii mele! Ego Tot mai tăcut si singur În lumea mea pustie -- Si tot mai mult m-apasă O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atât de bine -- Aceeasi nepăsare De oameni, si de tine. Plumb Dormeau adânc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vestmint -- Stam singur în cavou... si era vint... Si scirtiiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig -- Stam singur lângă mort... si era frig... Si-i atirnau aripile de plumb.

inkognito tattoo art-tatuaj artistic cu pasiunea unui artist: biomecanic tattoo...