Perioada liceului...

   Exista atatea cai prin care se poate ajunge la senzatia unui destin adus la gradul de autocunoastere,incat ,silita de norii nergrii de deasupra si e abisul de de desupt,ajung la concluzia ca as fi mai fericita sa ma exteriorizez de organicu ldin mn si sa ma intruchipez ca animal mai degraba decat ca fiinta umana in orice ipostaza.
    De ce?pentru ca animalele traiec inconstiente in mizeria lor,in agonia visului lor lipsit de lumini si in ipoteza oricarui final apoteotic sunt fericite,sunt impacate cu cine sunt.Sunt impacate pentru ca nu cunosc ierarhia si dependenta unora fata de ceilalti.Fenomenul acesta de mizerie,de dezamagire si de rau intr-un cuvant apare numai la om,pentru ca numai el a putut sa isi creeze din semen un supus,sau daca nu ,macar sa-l vada ca atare.Orice animal indiferent de cat de neevoluat poate fi isi repecta semenii n timp ce omul este cel mai josnic,este singurul capabil de un asemenea autodispret.
    Noi fiintele rationale ne nastem, crestem,avem vise, iar apoi ne maturizam.Cu toate acestea viele nu dispar,ci se regasesc intr-o forma metamorfozata intre constiinta si inconstientul nostru.
      Adolescenta este perioada cand suntem cel mai predipusi la culmi ale disperarii.Este perioada cand ne trezim sau abea incepem a ne cufunda in visul nostru apocaliptic,plin de splendori enigmatice,de forme ciudate si de adancimi aberante ale neantului din noi.
       Forme difuze prind viata in noi,si se dezvolta pana la stadiul desperante.Sperante  care ,in final nu se dovedesc a fi decat simple forme,forme care ne dau avantul specific varstei de licean,fome care plesnesc intr-o exaltare de agonie si incantare,dar care ne demonstreaza dur ca avantul si naivitatea duc la nimic.
        De aici vin momentele in care tanar fiind,chiar mult prea,te regasesti slait de puteri,sfarsit de viata ,de initiativa.Si totusi parca ai mai putea ...parca ai mai vrea...nici u nu mai sti,nu-i asa?
         Da stiu ,e ciudat.Liceul ne gazduieste nehotararea soi neintelegerea care vin odata cu el.Ne gazduieste momentele cand chiar simtim nevoia de a fi inghititi de o noapte care se dechide sub noi,dar care nu ne trage fortat de glezna ,ne lasa sa alegem,ne pune la incercare.
          Sunt mii de astfel stranii viziuni care ne calauzesc pasii pana la absolvire,iar cea mai mare ne asteapta imbratiarea confuza undeva dincolo de liceu,undeva la pragul dintre copil si adult.Insa alegerea e la noi.Noi am fost,suntem si ne vom reseta ceasul, cu unic drept de veto asupra propriei vieti.Cu dreptul de aalege daca vrem sa ne despartim incontestabil de betia de lumini si senzatii care ne ghideaza pas cu pas in scoala,in copilarie,sau daca vrem sa ne pastram exuberanta si incandescenta spre care inevitabil vompleca urechea ,chemati fiind de inima trecutului,dar nu va mai fi unde am lasat-o,iar in final vomrataci desertic strigand in soapta ...mi-e dor!