Adrian Păunescu

Adrian Păunescu

---

Pacient la final de veac

Şi află, doctore, c-aici mă doare,
Acolo unde geme-un colţ de ţară,
Acolo unde plînge fiecare
Ca naţiunea noastră să nu moară.

Iar dacă e de completat o fişă,
Te rog, permite-mi să o scriu cu sînge,
Începătura bolii este grijă,
Am tricolorul ciuruit pe sînge.

Farmacopeea stă să se răstoarne
Asupra mea cu toate ale sale,
Dar eu port rana veacului în carne
Şi am în splină ţărăneasca jale.

Tăiaţi-mă de-a lungul şi de-a latul
Şi dumneata şi ceilalţi doctori, încă,
Apoi să-mi iscăliţi certificatul
Că nu ştiţi boala care mă mănîncă.

O, doamne, cum vă înşelaţi cu toţii
Mi-e capul greu de fiecare veste
Şi nici un minister al sănătăţii
De folosinţă, astăzi, nu-mi mai este.

Sînt numai un creion care îşi scrie
Problema ţării lui, încă o dată,
Şi-şi copiază pe curat, tîrzie,
Această dulce ţară zbuciumată.

Deci, doctore, acestea se întîmplă,
Acestea să le afle telegraful
Mă trage mîlul veacului de tîmplă
Din care nu vreau să se-aleagă praful.

Mai am în mine bucurie multă,
Mai am în mine dorul de-a vă spune
Că nu doar voi, ci alţii mă ascultă,
Să vadă dacă am cuvinte bune.

De nici de sanatoriu nu m-apropii
Că n-aveţi voi rezervă pentru mine
Eu sînt bolnav de soarta Europei
Şi Pacea doarme-n inimă la mine.

Încolo, cîte-o tuse, cîte-o gripă,
Dureri de şale, şoc de şapte arte,
Artrită la picior şi la aripă
Şi, mai ales, în tot, un pic de moarte.

1983

O poezie scrisa in clasa a 6-a ,nu e prea grozava dar e o amintire spirituala importanta

sfarsitul inocentei...

Ma-nec in tine ca in mare,
Ma-ncred in tine,minciuna pura!
Ca-n universul asta mare
E mult prea mult loc pentru ura...

Privesc in ochii tai adanci
Si simt ca ma sufoc cu aer...
E trist,morbid,e ca atunci
Cand cu stafiile ma-n caer.

Si totusi ,te cred pe cuvant,
Caci singura nu pot rapune
Intunecimea unui gand
Ce suge sangele din mine!

Caci sunt trecuta-n lista neagra
N-ainte de-a ma naste eu
Sa-mi ploua-n crested apa acra
Si-asa se va-ntampla mereu.

Insa in miezul ast-al noptii,
Refuz sa nasc iar vise-n mine ,
Caci dupa vise vampirii
Raman doar lacrimi si suspine!

Nu vreau sa-ndur,azi am decis
Sa imi pun toata baza-n tine,
Sa sper ca raul bate raul ,
Daca nu rugile crestine!...

TIPA..E O SCHITA FACUTA IERI ...IAR VILLE VALO E UN DESEN MAI VECHI GASIT PRIN COMP:p

Mihai Eminescu Odă (în metru antic) Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii. Când deodată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea morţii Ne'ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re'nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă! La steaua La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre, Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie: Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e. Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă. O, mamă... O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi; Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi, La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu... Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim, Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu; De-a pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.

George Bacovia Liceu Liceu, - cimitir Al tinereţii mele - Pedanţi profesori Şi examene grele... Şi azi mă-nfiori Liceu, - cimitir Al tinereţii mele! Liceu, - cimitir Cu lungi coridoare - Azi nu mai sunt eu Şi mintea mă doare... Nimic nu mai vreu - Liceu, - cimitir Cu lungi coridoare... Liceu, - cimitir Al tinereţii mele - În lume m-ai dat În vâltorile grele, Atât de blazat... Liceu, - cimitir Al tinereţii mele! Ego Tot mai tăcut si singur În lumea mea pustie -- Si tot mai mult m-apasă O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atât de bine -- Aceeasi nepăsare De oameni, si de tine. Plumb Dormeau adânc sicriele de plumb, Si flori de plumb si funerar vestmint -- Stam singur în cavou... si era vint... Si scirtiiau coroanele de plumb. Dormea întors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig -- Stam singur lângă mort... si era frig... Si-i atirnau aripile de plumb.

inkognito tattoo art-tatuaj artistic cu pasiunea unui artist: biomecanic tattoo...

Perioada liceului...

   Exista atatea cai prin care se poate ajunge la senzatia unui destin adus la gradul de autocunoastere,incat ,silita de norii nergrii de deasupra si e abisul de de desupt,ajung la concluzia ca as fi mai fericita sa ma exteriorizez de organicu ldin mn si sa ma intruchipez ca animal mai degraba decat ca fiinta umana in orice ipostaza.
    De ce?pentru ca animalele traiec inconstiente in mizeria lor,in agonia visului lor lipsit de lumini si in ipoteza oricarui final apoteotic sunt fericite,sunt impacate cu cine sunt.Sunt impacate pentru ca nu cunosc ierarhia si dependenta unora fata de ceilalti.Fenomenul acesta de mizerie,de dezamagire si de rau intr-un cuvant apare numai la om,pentru ca numai el a putut sa isi creeze din semen un supus,sau daca nu ,macar sa-l vada ca atare.Orice animal indiferent de cat de neevoluat poate fi isi repecta semenii n timp ce omul este cel mai josnic,este singurul capabil de un asemenea autodispret.
    Noi fiintele rationale ne nastem, crestem,avem vise, iar apoi ne maturizam.Cu toate acestea viele nu dispar,ci se regasesc intr-o forma metamorfozata intre constiinta si inconstientul nostru.
      Adolescenta este perioada cand suntem cel mai predipusi la culmi ale disperarii.Este perioada cand ne trezim sau abea incepem a ne cufunda in visul nostru apocaliptic,plin de splendori enigmatice,de forme ciudate si de adancimi aberante ale neantului din noi.
       Forme difuze prind viata in noi,si se dezvolta pana la stadiul desperante.Sperante  care ,in final nu se dovedesc a fi decat simple forme,forme care ne dau avantul specific varstei de licean,fome care plesnesc intr-o exaltare de agonie si incantare,dar care ne demonstreaza dur ca avantul si naivitatea duc la nimic.
        De aici vin momentele in care tanar fiind,chiar mult prea,te regasesti slait de puteri,sfarsit de viata ,de initiativa.Si totusi parca ai mai putea ...parca ai mai vrea...nici u nu mai sti,nu-i asa?
         Da stiu ,e ciudat.Liceul ne gazduieste nehotararea soi neintelegerea care vin odata cu el.Ne gazduieste momentele cand chiar simtim nevoia de a fi inghititi de o noapte care se dechide sub noi,dar care nu ne trage fortat de glezna ,ne lasa sa alegem,ne pune la incercare.
          Sunt mii de astfel stranii viziuni care ne calauzesc pasii pana la absolvire,iar cea mai mare ne asteapta imbratiarea confuza undeva dincolo de liceu,undeva la pragul dintre copil si adult.Insa alegerea e la noi.Noi am fost,suntem si ne vom reseta ceasul, cu unic drept de veto asupra propriei vieti.Cu dreptul de aalege daca vrem sa ne despartim incontestabil de betia de lumini si senzatii care ne ghideaza pas cu pas in scoala,in copilarie,sau daca vrem sa ne pastram exuberanta si incandescenta spre care inevitabil vompleca urechea ,chemati fiind de inima trecutului,dar nu va mai fi unde am lasat-o,iar in final vomrataci desertic strigand in soapta ...mi-e dor!

PROSTII NE CONDUC...NE-AM SATURAT !

      Asta e...exact, imaginea din stanga reprezinta ceea ce ar fi meritat mintile mizere,jegurile societatii,cei care iti cersesc increderea cu atata seninatate in zambetul ala stupid ...iar cand o obtin,cu o strategie neandertaliana de-a drepul dau cu piciorul la tot ceea ce pt tn inseamna omenie.
    Cum se face ca inca suporta pamantul asta nenorocit, aceste "jicniri'' ale rasei umane?...Cu toate straturile si nestraturile de ozon fisurate,cu toti ghetarii topiti sau nu,cu  toate cataclismele  cu care ne sau ne vom confrunta in viitorul mult prea apropiat...cea mai mare problema a noastra ramanem tot noi...mai exact o parte dintre noi...oanenii prosti...prosti fara sau cu voie...si de-aia nesimtita!
Sti tu care... analfabetii aia cu ghiuluri de aur  si tricouri roz(asortate cu catarame in forma de dolari si cu strasuri de obicei)...pe care ii gasesti la toate colturile..si mai ales in toate cluburile,aia din "lumea buna"...!
AIA ,da frate AIA...aia ne-au adus tara in stadiul in care este astazi...aia ne vor aduce si sfarsitul,pt ca da sunt mai puternici ca noi!Sti cum e vb aia"Prosti....da' multi!"...
    ...mda ,trist stiu,dar mai trist e ca "astia" au ajuns mai sus decat este sanatos..ca sa zic asa!au invadat conducerera tarii..si din cate vad,chiar a lumii! e plin de ei...isi au sefii, unde altundeva decat in guvern..mda in frunte cu al nostru Basescu...Nu e destul de evident sau trebuie sa mai specific si eu care este scopul lor?...ei bine, toti isi doresc in loc de un popor destept  cu care sa se poata mandri,un popor de marionete cretine si foarte usor influentabile.Uite ca am gasit si raspuns pe masura pt cei care ne critica in cel mai acid mod pt ca plecam din tara..da frate plecam!Plecam pentru ca suntem destepti,suntem "veteranii" razboiului prostimii si inca tindem spre mai bn, pt ca am ramas umani !Stim ca tara asta e lipsita total de capacitati si speranta...asa ca vrem sa ne crestem copii intr-o lume mai buna si sa imbatranim cu mai mult de o paine la saptamana..pt ca atata ne permite pensia pt care am muncit o viata! 
     Ideea de baza e ca nu mai merge asa omu',nu mai merge. de ce trebuie sa ne ardem neuronii ampulea pt ca niste neadaptati ne fac viata un calvar?! a ...ba pardon,cred ca noi suntem neadataptatii daca e sa ne uitam in jur...Bun inteleg ca nu sunt prima "pizda" care face gura pe tema asta si nici ultima nu o sa fiu dar vreau sa cred ca nu am publicat tot  "scandalul asta monologat" ca sa ii doara pe ei in pula...ca de aia se vaita toata ziua ..vreau sa facem dracu ceva si sa ii calcam pe cap asa cum merita!..Pt ca leam permis mult prea multe si uite cat de frumos si subtil ne-au adus in fata declinului!Daca credeti ca macar putem incerca...vreau si eu un coment de sustinere... sau ceva...nu putem accepta faptul ca ne-a ajuns lumea a treia din urma si ca acum suntem civilii principali nu-i asa?deci va rog un semn macar ca imi impartasiti parerea  ar fi ok...ca e clar ca nu putem rasturna guvernu' si face razie printre ei ca Hitler ...:P
...cya next post!

bataie de jok...cacatu' asta ma costat un 3 :))

Pentru inceput...

Ok...eu sunt cam noua  p aiki...mi-am "tras" blog pt ca simt nevoia sa imi eliberez mintea si gandurile cumva...acum sa fim sunceri,toti avem nevoie de un mod de a o face,deci urmeaza sa spun aici tot ce consider ca trebuie spus...
    Bun...incepem,deci ...m-am nenorocit...am la activ vreo 3-4 zile de nesomn si "distractie"..si nu asta e problema:)).Problema e ca mi-sa pus pata pe un amarastean de la bucuresti...da,bucuresti plm..am un noroc...:))
Asta e, trecem peste...

     Un alt  mod de a imi calma neuronii...(hormanii mai mult:)) ) este desenul...si dah, sper sa devin un bun tatuator candva deci nu ca imi pasa neaparat...dar curiozitatea ma impinge sa o fac,asa ca sunt curioasa ce parere aveti despre astea: